Doar un pas!
Merit eu o toamnă plânsă,
Când sunt plină de culori?
Frunză-n galben aer prinsă,
Cântec straniu de cocori...
Merit să mă-nghețe toamna?
Caut o urmă de răspuns...
Azi, măsor poteci cu palma,
Nu am drumețit de-ajuns!
Cât de tare doare ploaia,
Peste gânduri când lovește!
Poate domoli văpaia?
O întreb, dar nu vorbește...
Văd o Lună ruginită,
Printre nori mușcați de vânt,
De ce toamna mea-i grăbită?
Curge verdele oftând...
Port peceți de anotimpuri,
Așchii dor în pieptul meu,
Roi de stele peste câmpuri,
Înecată în cuvinte, merit eu!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.