Plăcerile iubirii

Spuneau cândva poeţii, în versuri minunate,
Punând în ele, însă, şi-un pic de răutate:
Plăcerile iubirii o clipă te răsfaţă,
Plăteşti cu suferinţe apoi întreaga viaţă;

Plăcerile iubirii sunt clipe de plăcere,
Nu merită plătite cu-o viaţă numai fiere.
De-aceea, de ai minte, cât poţi să fugi de ele,
Scutit vei fi tu astfel de chinurile grele.

De-alungi iubirea, sigur, de chinuri te fereşti,
Dar fără de iubire ce rost ai să trăieşti?
Nu poţi, de teama fierii, să fugi o-ntreagă viaţă,
Şi să nu-i guşti iubirii din plin a ei dulceaţă.

Plăcerile iubirii nu pot fi ignorate,
Sărutu',-mbrăţişarea, suprema voluptate;
O clipă ce-o oferă iubirea ca plăcere,
Chiar merită plătită cu-o viaţă de durere.

Şi-apoi nu-ntotdeauna plăcerile iubirii
Sortite-s să sfârşească în hăul amăgirii.
Atât de mult dorite şi-atât de delicate,
În viaţa trecătoare sunt nişte nestemate.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (8 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!