Ciorile
Femeia care-a îmbătrânit
Și știe că dorința trebuie să moară,
Dar care nu renunță la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.
Ea este-un lujer uscat, lemnos,
Buruiană refuzată de coasă-, amară.
Râsetele inimii pentru ea vor fi
Doar niște croncăneli de cioară,
Alunecând prin aer și-având același timbru
Peste ceea ce-i sterp sau ceea ce poartă rod,
Aidoma primăvara sau atunci când, geroasă,
Iarna arde și-îngheață al câmpurilor glod.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Louise Bogan,1897 1970. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre ciori
- poezii despre râs
- poezii despre primăvară
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.