Purtăm o cruce fiecare
În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie și nevoi.
Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Și-or plânge lacrimi din icoane și 'naltul cer s-o întrista.
De cum pășim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă și-n agonie ne-aruncăm.
De nu găsim covorul verde și printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.
De răul domină blândețea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul și ducem viața în păcat.
Purtăm o cruce fiecare și nu-i ușoară și nici grea,
De-om lumina-o în credință, Iisus de toate ne-o ierta.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre mântuire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.