Dorinţe

Soarele încet coboară
După munţi, la asfinţit,
Înserarea se strecoară,
Arşiţa s-a domolit.

Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Şi-apoi râdem amândoi.

Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.

Ne-am întins acum pe spate
Şi privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.

Şi cu tremur în fiinţă
Privind spaţiul infinit
Ne punem câte-o dorinţă –
Oare a ta s-a împlinit?

poezie de Octavian Cocoş (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!