Tăcere
Am cunoscut tăcerea mării și pe cea a stelelor,
Și tăcerea orașului când doarme,
Și tăcerea bărbatului și-a fecioarei,
Și tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăcește prin cameră.
Și întreb, pentru-a înțelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpește odraslele.
Iar noi amuțim în fața aceleiași realități
Nu mai putem vorbi.
Stând în fața băcăniei,
Un băiețaș curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ți-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Și spune," Un urs a rupt o bucată din el."
Băiatul se miră, în vreme ce bătrânul soldat,
În tăcere,-și continuă, firav și spectral, viața deasupra
Flăcărilor de la țevile armelor, a tunetului tunurilor,
A țipetelor celor sfârtecați
Și el zăcând în țărână,
Și chirurgii din spital, bisturiile,
Și lungul șir de zile-n pat.
Dacă el ar putea descrie toate acestea
Ar fi un artist.
Dar, dacă ar fi un artist, atunci ar avea răni și mai adânci
Pe care, oricum, nu le-ar putea descrie.
Există tăcerea unei uri devastatoare
Și tăcerea unei iubiri imense,
Și tăcerea prieteniei trădate.
Există tăcerea unei crize spirituale,
În care sufletul tău, torturat cu mult rafinament,
E receptacolul unor viziuni care nu pot fi mărturisite
Celui care duce-o viață elevată.
Există tăcerea înfrângerii.
Există tăcerea celor pedepsiți pe nedrept;
Și tăcerea celor care mor și-a căror mână
Se-încleștează brusc pe mâna ta.
Există tăcerea dintre tată și fiu,
Când tatăl nu-și poate explica viața,
Chiar dacă, de fapt, el nu e bine înțeles.
Există tăcerea care intervine între soț și soție.
Există tăcerea celor care au eșuat;
Și tăcerea imensă care-ascunde
Națiunile supuse și conducătorii învinși;
Există tăcerea lui Lincoln,
Amintindu-și de tinerețea lui săracă.
Și tăcerea lui Napoleon după Waterloo.
Și tăcerea Ioanei d'Arc,
Strigând din mijlocul făcărilor, " Binecuvântat Isus"
Revelând în două cuvinte toate suferințele, toate speranțele.
Și există tăcerea bătrâneții,
Prea plină de înțelepciune pentru ca limba să o poată exprima
În cuvinte inteligibile pentru cei care nu au trecut
Prin toate încercările vieții.
Și mai există tăcerea celor morți.
Dacă noi, în viață fiind, nu putem vorbi
Despre anumite mari, profunde experiențe,
De ce vă minunați că morții
Nu vă povestesc despre experiența lor de morți?
Tăcerea lor trebuie interpretatată
Acum, când suntem tot mai aproape de ei.
poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre tăcere
- poezii despre căsătorie
- poezii despre armată
- poezii despre țări
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înfrângere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.