Și-i toamnă iar...
Miroase crud a toamnă și-a-ntristare
În viața ta, în viața mea păgână,
Se mistuie răstimpu-n calendare,
Un murmur trist natura iar îngână.
Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spun
Că nu mai pot, mereu, în al meu gând,
Să te divid, apoi să te adun,
Să număr toamnele pe rând.
Nici nu mă mai pricep să te strecor
Printre absurde semne de-ntrebare,
Să-mi fii ba coregraf, ba regizor
Pe scena dragostei, ades, imaginare.
Și mă privești pierdut și nu-nțelegi
Cum, deodată, vara asfințește,
De ce de mine vreau să te dezlegi,
De ce, subit, iubirea se sfârșește.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre numere
- poezii despre natură
- poezii despre imaginație
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.