Alt tren
trece prin gara noastră
veche și părăsită de șobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
și mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veșnici de material plastic
nedegradabil și neconsumabil
în gara noastră încetinește
un soldat cu uniforma nou nouță
de o culoare cenușiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primește cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puțin duși mai mult aduși
îi cere un foc pentru țigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă ușor
soldatul scoate bricheta zippo
focul aprins este verde închis
un foc din interior bărbatului
femeia îl inspiră cu nesaț
e fermecătoare și seamănă
cu o dansatoare de la moulin rouge
din vremea când toulouse lautrec
umbla pe acolo
soldatul și-a schimbat uniforma
din mersul trenului și era un colonel
din poliția secretă germană
franțuzoaica zâmbește cu ură
știa că gestapo nu o poate vătăma
în trenul care trece de la o stare la alta
bricheta zippo este un pistol
walther p38 semiautomat
râsul era învăluit de fum
lumina venea din tavan
ceilalți pasageri se uitau absenți
alt tren alte destine distruse
ofițerul a început să se descompună
femeia scotea fum pe nas
părea tot mai mică
ceilalți pasagerii se aruncau din tren
în contact cu solul
se transformau în praf
trenul era pustiu și descompus
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre armată
- poezii despre lumină
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.