Lingua nostra
eu am învățat limba maternă cu tata,
mama, femeie tânără și voinică,
alerga când în deal, când în vale,
căra desăgi cu demâncare
pe coada sapei,
trecea prin ape cu poalele sumese,
avea dreptate Oedip ăla,
dacă mă năștea băiat,
mi-aș fi scos ochii
ca să văd mai limpede cu inima,
dar din fetița îndrăgostită de
cuvintele tatălui
nu putea crește decât
un suflet de pergament,
un palimpsest femeiesc pe care lumea
își caligrafiază durerea.
poezie de Luminița Ignea din Fluturele de lampă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Ignea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre femei
- poezii despre învățătură
- poezii despre văi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre limba maternă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.