2 vieți
dimineți fără claxoane și gândul care nu îți dă culoare
nici animația cu care te zvârcolești cu volumul lui Murakami pe birou
apoi zecile de reviste mediocre care îți ajung sub nas
și teama că nu vei mai publica niciodată
prietenii tăi imaginari care vin la lansări comme d'habitude
însă fără efuziuni patetice ca o tuse pe stomacul gol
și (încă) nu te simți singur înconjurat de rafturi
unde trebuie să scormonești
poate 2 vieți
după autori obscuri/ și ei merită lumina tiparului/
sunt semeni subfebrili saturați de controale epidemiologice
lumea pare prinsă în capcane invizibile și tu îți reconstruiești egoul
cu care încerci să supraviețuiești maladiilor moderne
bei o gură de Jack Daniel's apoi urci la mansardă
scuturi praful ridicol dintre volumele tale/editorii zic că
ar fi pandemie și în piața de carte/
ești din ce în ce mai nesigur
că vei mai ajunge la Bookfest 2020
poți să te îndrăgostești în propria ta izolare
ca atunci ca atunci
când femeile răscoaleau amurgul cu piciorul
lor subțire
și le sărutai sânii cu o emoție ce nu prevestea nimic?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre sâni
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre prietenie
- poezii despre picioare
- poezii despre pandemie
- poezii despre mediocritate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.