Ultimul marţian

stă picior peste picior
are capsa pusă peste un joben
roşu cum e planeta plină de oxid
de fier din abundenţă pe scoarţa
lui marte războinicului zeu roman
e ultimul rămas să zăvorască
a patra planetă de la geam
costumul armani îl strânge
puţin la spate puţin în faţă
slăbeşte papionul negru
cerul se-ntunecă uşor când scoate
limba lungă tăiată-n două
pipăie paharul stând comod
pe scaunul cu şase picioare strâmbe
se vaită chelnerul cu masca pusă
vizitatorul nu poartă şi nici nu-i pasă
de măsurile de protecţie
răsfoieşte un ziar cu trei degete
se oboseşte inutil
porneşte televizorul suspendat
alege un meci de fotbal
se uită cu trei ochi atent
pare sincer interesat de echipamente
cercetează sticla de coniac
oare ştie că a patra planetă de la soare
a devenit nelocuită de fiinţele vii?
ştie de ce? sau e implicat
în tărăşenia poemului
scoate o pereche de cărţi măsluite
şi-ar juca viaţa la cărţi
e ultimul marţian rămas în urmă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!