Soare

Curată miere, abajur,
din bucle aurii de îngeri,
o vâlvătaie, pot să jur
că s-ar putea, fără atingeri,
dulceaţa ei, uşor să-i fur.

Un galben ochi, enorm venin,
te lasă floarea să-i mai furi,
parfum din ultimul suspin,
că n-ai luat, chiar o să juri,
şi ieşi în lume tot senin.

Şi, uriaş ca o gorilă,
o galbenă gorilă, însă,
rupând uşor a lumii filă,
mereu alta, mereu plânsă,
fără remuşcări ori milă.

Închid ochii, îmi e teamă,
că dispari ca-nchipuirea,
ştiu c-aştepţi mereu la vamă,
iei ori pui cum e menirea
vieţii prinse cantr-o ramă.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!