Tenacitate
Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-și țeasă pânza fină și frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.
Și isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte și a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Și se simțea în pânză ocrotit.
A doua zi, o veveriță mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Și minunata pânză i-a stricat.
Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-și țeasă pânza iar.
Și a muncit cu râvnă ziua toată,
Fiindcă nu-i place să se dea bătut,
Iar dacă se va rupe înc-o dată
O va urzi din nou de la-nceput.
poezie de Octavian Cocoș (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.