Nostalgie

Aş vrea să mă duc departe,
În copilăria mea,
Mama-n braţe să mă poarte
Tata mâna să mi-o ia.

Să stau la bunica-n curte
Şi s-aştept cu nerăbdare
Să-mi facă scovergi şi turte
Şi să mă prăjesc la soare.

Să văd melcii pe tulpină
Şi omizile pe frunze
Să iau roşii din grădină,
Câinele să mă amuze.

Să scot napii din pământ
Să-i mănânc cu încântare
Să fac pozne, plin de-avânt
Să mă certe mama tare.

Să prind muşte şi albine,
Şerpi, şopârle şi bondari,
Să mă joc, să mă simt bine
Cu prieteni mici şi mari.

Să facem focul în sobă,
Să mă tund la Ciufulici,
Să bat cu beţele-n tobă,
Să pocnesc voios din bici.

Să mai cred în Moş Crăciun
Să-l aştept cu bucurie
Să îi scriu că am fost bun,
Să-mi aducă o jucărie.

Ah, şi câte n-aş mai face
Ziua-ntreagă n-ar ajunge,
Căci să fiu copil îmi place,
Însă timpul curge, curge...

poezie de Octavian Cocoş (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!