De-a lungul coastei, peste mare

De-a lungul coastei, peste mare,
În număr zi de zi mai mare,
Din oraşe şi din colibe izolate,
Din vâlcele, din munţi cu coame late,
Aţi venit să vedeţi omul sau scânteia,
O, ignorante mulţimi din Galileea?

Trestia care se mlădie-n vânt?
Iarba care-i ţese lacului veşmânt?
Trestii tremurând, ierbi plutind în liniştea posacă?
Un om tânăr predică-într-o barcă.

Pe cine vreţi s-ascultaţi aici la mal de ape,
Voi, cei veniţi din ţinuturi de departe şi de-aproape?
Un învăţător? Mai degrabă căutaţi-i pe cei care
Stau pe scaunul lui Moise-n templul mare.

Mergeţi şi-i găsiţi, lor închinaţi-vă umil,
Acolo, departe la Ierusalim.

Iar tu, care-asculţi şi-încerci, mă rog, să-i înţelegi
Pe competenţii doctori în toate cele ale sfintei legi,
Ce cauţi aici – un drum, o viziune, o remarcă?
Un om tânăr predică-într-o barcă.

Un profet! Bărbaţi, femei, gata cu codeala,
Mărturisiţi – sau încetaţi sporovăiala;
Când oare, unde-a învăţat el să vorbească-astfel?
Spuneţi, cine-a pogorât doctrina lui din cer?

Un profet? De ce-a fost ales tocmai el
Din toate triburile lui Israel?
El învaţă cu autoritatea cu care înalţă casele tâmplarii
Şi nu aşa cum predică în temple Cărturarii.

poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!