Puteai vedea

linia sinuoasă a fluviului
iar pe punţi
ceva mai jos
stăteau pasagerii şi-şi potriveau
părul printre butucii scorburoşi
destinaţi cazanelor
nu sufla vântul de vreo
zece zile de când călătoreau
singuri pe fluviu
vaporaşul semăna cu un mic şi uzat
vas cu zbaturi de pe mississippi
comandantul era îmbrăcat în alb
citea o carte groasă şi plesnea
cu pliciul o muscă ţe-ţe
vinovată de boala somnului
pasagerii debarcau
sau urcau în fiecare zi
rămâneau echipajul şi pasagerul din cabină
era un alb care bea whisky
fumează ţigări fine
căldura îl toropea şi pe el
duşul îl spăla
însă nu reuşea să-l răcorească
era trezit de la cinci dimineaţa
de clopoţelul care cheamă la utrenie
în salonul pus la dispoziţie pastorului
dimpreună cu un crucifix aurit
o masă din scândură cu ziare vechi pe ea
un scaun zdravăn cioplit din butuci
şi un dulap plin de gândaci negri
la şase fix se urnea vaporaşul din nou
în timp ce soarele răsărea
pasagerul servea micul dejun
alături de comandant
urmau două ore bune pentru meditaţie
puteai vedea linia fluviului
îşi trecea gândurile într-un caiet
fuma cu un soi de mulţumire inertă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!