Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbeşte în colţul geamului un colţ
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mişcare
a cotului pe jumătate amorţit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz şi simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginaţi un trabuc aprins
în maşina care ocoleşte
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clişeu aproape clasic
maşina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
mi-aş scoate arma să-mi revină entuziasmul
deschei haina cu mişcări aprinse
nimeni nu aprobă gestul meu
însă nu primesc reproşuri
când simt arma-n mână mă simt puternic
atunci autoritatea colcăie în vene
pulsul creşte şi mă transform în alt om
maşina se ţine de şoseaua prost asfaltată
drumul se îndepărtează de autostrada soarelui
ocolită de mine într-un mod stupid

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!