Luceafărul...altfel
A fost odată ca-n povești
O prea mândră crăiasă,
În toată lumea nu găsești
O alta mai frumoasă.
Părinții ei, doi împărați,
Cu grijă o crescură
Și fiindcă nu mai avea frați
Ei tronul i-l dădură.
Și noaptea, din al ei iatac,
Pe geam tăcut privește
Cum și în ceruri și în lac
Luceafărul sclipește.
Dar timpul trece negreșit
Și nu știu cum se face,
Că ea de el s-a îndrăgostit
Și el pe ea o place.
Și se-ntâlnesc ca doi iubiți
Atunci când el răsare
Și stau așa, nedespărțiți,
Până apune-n zare.
Mai trece-o zi și înc-o zi,
Dorința ei sporește
Și vrând să vadă ce va fi
Așa frumos grăiește:
- Cobori, Luceafăr minunat,
Ascultă a mele șoapte,
Vino aici, la mine-n pat
Să ne iubim o noapte!
El din văzduh s-a aruncat
În apa tremurândă
Și într-un flăcău s-a preschimbat,
Cu-nfățișarea mândră.
Părul lui negru și lucios
Îi atârna pe spate,
Și gura îi râdea frumos,
Deschisă jumătate.
Iar ochii săi fermecători
Ardeau ca o văpaie
De parcă mii și mii de sori
Intraseră-n odaie.
- De sus din cer eu am venit
În graba cea mai mare
Căci șoaptele ți-am auzit
Și-a ta dulce chemare.
Cu mine vreau ca să te iau
Acolo printre stele
Din strălucirea mea să-ți dau,
Să fii mândră ca ele.
- Cât aș dori să pot să vin
În lumea ta cea mare!
Dar tu ești veșnic și divin,
Iar eu sunt muritoare.
Du-te înapoi, pe bolta ta
S-apari de dimineață
Și-atunci când dorm pe perna mea
Să-ți simt raza pe față.
Plângea Luceafărul nespus
Pătruns de al său dor
Și-atunci la Creator s-a dus
Să-l facă muritor.
- O, Doamne, Tatăl meu ceresc
Ce mă veghezi întruna,
Aș vrea o noapte să iubesc
O noapte, numai una!
Renunț la harul meu cel sfânt
Ce de-acest cer mă leagă
Ca să trăiesc jos, pe Pământ,
Cu cea care mi-e dragă.
- Copilul meu necugetat
Ce ți-ai uitat menirea
Eu știu că ești înflăcărat
Și cauți fericirea.
Însă tu ești nepieritor
Pe bolta înstelată
Dar jos, tot ce e trecător
E rânduit de soartă.
S-a întors Luceafărul pe cer
Lucind ca întotdeauna
Privind tărâmul efemer
Ce-l luminează luna.
Și în palatul minunat
O vede pe crăiasă
Care din nou l-a așteptat,
Fiindu-i credincioasă.
- Cobori în jos, Luceafăr blând,
Și vino de mă fură
Și strâns la pieptul meu arzând
Să te sărut pe gură.
Dar el îi spune împăcat:
- Să ai grijă de tine!
Găsește acolo un bărbat
Și uită-mă pe mine.
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre gură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.