Jurământul
Venea încet apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neștiută, din cântec de caval.
Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
trezite fără voie din somnul fără vis,
readucea în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.
Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colțul unui dâmb,
soseau la dată fixă cu tainica poveste
a clipelor jerfite pe jurământul strâmb.
Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe ce n-a fost rostit.
Inscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă în neștire
la neuitata plajă pe care ne-am iubit.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre seducție
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.