Părinții
Trecut-au anii peste voi
Azi vă privesc și-mi vine a plânge
Căci vă iubesc pe amândoi,
Și simt cum inima se frânge.
Vă văd de fiecare dată
Cum încercați să îmi zâmbiți
Să-mi faceți ziua minunată
Și să fim iarăși fericiți.
Însă deși gura zâmbește
În ochi lumina vi s-a stins
Și-un întuneric crește, crește
Și o răceală v-a cuprins.
Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.