Cine(va) mi-a amanetat cerul...
zărilor brodate
de poala nopților
le privesc uneori
zâmbetul foșnind
cu mâini empirice
revărsatul de zori
mângâie pronia
pământului
înspicând distanțe
sub tiara dimineților
la poarta Cuvântului
sufletul meu respiră
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.