Oratori ai clipei
Adie neîncrederea în mințile noastre,
flutură precum polenul primăvăratec
printre mizerele certitudini caste.
De ele nu dorim să ne lipsim,
prinși suntem în structuri fictive,
idoli de aur ce promit utopii plăsmuim
și pe jumătate mulțumiți descoperim
că-n ale noastre crudități nimic nu ne aparține
deși eforturi facem, pe firul vieții a ne menține.
Ne-trebăm atunci pioși, de timpul e al nostru,
oratori ai clipei devenim în mărețul ròstru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre neîncredere
- poezii despre mulțumire
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.