Mă doare mamă şi mă doare tată!

Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase şi suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line şerpuieşti
Peste pustiul gliei strămoşeşti,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneţi-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt seminţe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Şi şobolanul lan de aur roade.
Voi cerşetori în haine zdrenţuite,
Cât mai purtaţi dorinţe înlănţuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranţe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinţi ce aţi făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată şi vă doare,
Vă sunt privirile în nopţi închise
De deznădejdea visurilor plânse!
Mă doare bunule, mă doare bună,
Că s-au uscat copacii în rădăcină
Şi nu mai sunt lăstari să înflorească,
Să împodobească glia strămoşească!
Mă doare mamă şi mă doare tată
Că s-a surpat căsuţa părintească,
Stingheri vă duceţi zilele sărmane
Lipsiţi de fii, cu inimile goale,
Bolnavi vă plângeţi aşteptări uitate
În pieptul încă plin de demnitate!
Să mă iertaţi, să ne iertaţi plecatul
Nu-i rostu acesta, nu acesta-i datul
Dar ne-a ajuns şi jalea şi oftatul
În care îmbrăcaţi în noapte patul!
Mă arde pân la Dumnezeu dorinţa
Să schimb în lama secerii velinţa,
Să mă ridic, să iau din cui toporul,
Să le prezint străbunilor onorul!
Mă doare mamă şi mă doare tată
Dorul de voi, de ţară şi de casă
Şi arde aprig jar aprins în mine
Dorul de libertate şi de bine!

15.07.2020

poezie de Ileana Vlăduşel (15 iulie 2020)
Adăugat de Ileana Vlăduşel
Votează! | Copiază!