Balada carelor de luptă

Căruţe huruind şi zăngănind,
cai fornăind şi nechezând,
recruţi mărşăluind, fiecare cu arc şi săgeţi la şold,
mame şi taţi, soţii şi copii alergând să-i vadă cum trec –
de-atâta praf nu se mai vede podul Xian-yang!
Şi familiile-îmbrăcându-se-n grabă, călcând c-un fel de mânie,
blocând drumul şi plângând –
ah, sunetul bocetelor se ridică drept în sus, asaltând cerul.
Şi un trecător întreabă, " Ce se întâmplă?"
Binevoitor, un oştean răspunde, "Asta se întâmplă-întotdeauna.
De la vârsta de cinşpe ani unii sunt trimişi să păzească nordul ţării,
iar uneori chiar la patruzeci de ani mai trudesc în vest pe fermele oştirii.
Când părăsesc satul, şoltuzul trebuie să le lege acoperământul capului;
când se întorc, albiţi de ani, ei încă păzesc frontiera.
La avanposturile frontierei curge destul sânge pentru a umple un ocean,
iar visele de cucerire-ale Împăratului iubitor de război n-au luat sfârşit.
Oare el n-a auzit că în ţinuturile Han, la est de munţi,
sunt două sute de prefecturi, mii şi mii de ţărani,
unde nu cresc decât ciulini?
Chiar şi-acolo unde o femeie e în stare să folosească sapa şi plugul,
recoltele parnişte zdrenţe pe ogoarele ale hazardului.
Pentru oamenii din Qin e şi mai rău; fiind buni luptători
sunt mânaţi de la o luptă la alta, ca nişte câini sau cocoşi.
Chiar dacă trebuia să vă răspund la întrebare, domnule,
poate nu e bine că mi-am exprimat şi resentimentele.

Dar vorbind despre această iarnă, de exemplu,
trupele din Guanxi nu au fost încă demobilizate,
iar perceptorii îi presează pe toţi să achite impozitele pe pământ –
impozite pe pământ! – de unde se presupune c-ar trebui să vină banii?
Adevăr vă spun, e o mare nenorocire-n aceste zile să creşti un băiat,
e de dorit să ai în casă doar fiice;
cel puţin pe o fată o poţi căsători cu vecinul,
un fiu e născut doar pentru a muri, iar trupul lui se pierde-n ierburi.
Aţi văzut, domnule, ţărmurile de la Kokonor?
Brazde, brazde de oase albe zac acolo, neîngropate.
Stafiile zilei de azi lăcrimează, iar stafiile zilei de ieri jelesc,
Sub cerul mohorât, cu nori de plumb, vocile lor strigă în ploaie.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!