Într-un târziu dezastrul va semăna cu un glob uriaş

ce adună membrele amputate din şanţurile vremii
ştiţi
niciun ieri nu ne mai afectează până să cădem în plâns
că avem un azi din care nu ştim sigur câte răni vor îngenunchea
şi câte se vor resemna
aici nu încape speranţa ca noţiune legală
e un fel de măcinare a orgoliului sau a depăşirii fiinţelor
vedeţi
ni se impun căderile şi viciile
iar noi nu ne mai asumăm nimic
am învăţat din mers cum să adunăm rumeguşul
iar verdele să ne fie blestem
într-un târziu foamea ne va cuceri inimile
şi vom înnopta râşnind boabele de rouă
ca nişte fiinţe atemporale izgonite din propria lume
eu nu mai contez pentru nimeni
dacă vă întrebaţi
dar nici voi
am devenit cifre pe un panou lipsit de logică
într-un târziu filosofia va cădea ca o barieră
iar trenurile vor întârzia prin mlaştina zgomotoasă a prezentului
auziţi
sunt semnele degradării
ne prind din urmă toate nelegiurile
înfăptuite în minţile noastre
şi oricât ne-am păzi copiii
pe gulerele lor apretate
un cifru pervers va sclipi
în curând

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!