Sărutul
Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.
Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.
De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.
Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre sărut
- poezii despre suflet
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre suflet
- poezii despre gură
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre gură
- poezii despre frunze
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre frunze
- poezii despre foc
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre foc
- poezii despre cenușă
- citate de Ștefan Augustin Doinaș despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.