Locuitorii
nu știu dacă ți-am spus
dar în lumea mea se merge invers
adică în mâini
și avem toți frunțile julite de pietre și de timp
când se roade carnea după falangele degetelor
le desprindem de noi și le facem fluiere
ca apoi strânși în jurul focului
să cântăm din ele
cu bucurie uneori dar și cu ciudă
- să ne auzi cum urlăm din degete a durere!
de cum intrăm în această lume
ne dezbrăcăm în grabă
hainele lumești
altfel ne-ar arde carnea
și sângele
în goana nefirească a cailor verzi
cineva mi-a vorbit despre
cimitirele zburătoare din est
tu erai sceptică ai râs un ceas întreg
apoi am primit o invitație
de la marele șef
voi avea loc în față la business class
și de acum voi zbura toată moartea
și o noapte cel puțin
cât să mă obișnuiesc
cu aerul tare de acolo din înălțimi
cu orbul vecin
vrăjitorul de cuvinte
și cu sârmă legat la mâini
Stratan spunea că a venit odată
moarte la el și i-a dat un sac
- Macină vorbe, i-a zis
de atunci umblu tot timpul
cu o piuă în mâini
când obosesc
zdrobesc grâu pentru colivă
și cuvinte de duh
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre degete
- poezii despre înălțime
- poezii despre șefi
- poezii despre vorbire
- poezii despre verde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.