Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Aşez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închişi
ca şi cum aş vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca şi cum mărimea sălăşluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoţiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
şi-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni
Un poem.
poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.