Volbură
Înc-o dată-mi plânge
trupu' în picioare
se zdrobesc și norii-n imprudența mea
te-aș lua în mine
de n-aș ști cum doare
frusta mea lumină-n
lacrima-ți de stea.
Când destram în noapte
visele-n cascade
sunt ca niște ciute
tremurându-și setea
răzlețesc izvoare-n
zboruri și-n pleiade
hoinărindu-mi rostul,
neștiindu-mi calea.
Mă preschimb în ceață
și-osândesc tăcere,
cad cu-ntruchipare
pe-un obraz stingher,
îmi desfac în colțuri
vers de străvedere
volburând iubirea,
strașnic temnicer.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.