Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.