Iubire

Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Şi amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul şi asaltul.

Am rupt suliţi, am spart scuturi
Am devastat atunci ţinuturi
În suflete unul altuia,
Şi-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
Iar bătălia-i fără ţel!
Şi tu spuneai gemând:,, Nu-i El! "

De unde-atâta încleştare?
Acuma plouă plumb în zare
Şi stăm plouaţi, zdrobiţi şi uzi
Şi tu mă-ntrebi:,, Tu nu auzi?"

Zic:,, Da..." Şi-mi dârdăie toţi dinţii
Pe creştet mi-au picat arginţii
Ori poate că e numai coiful
Şi vântul îngheţat mi-i roibul.

Şi ne zâmbim... Zici:,, Mor curând."
Iar eu răspund cu voce slabă:
,, Am primul dreptul la mormânt."
Şi eu ţi-s rob şi tu-mi eşti roabă.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!