Întîlnire cu un înger
Mi-ai îmbrățișat o clipă trupul obosit de vreme,
Și atingerea-ți de înger ți-ai trimis-o să mă cheme
Într-o lume fermecată, ce-o crezusem dispărută...
Am pășit timid cu tine și-a ei vrajă mă sărută,
Îmi aprinde trupu-n patimi răscolindu-mi iar, ființa,
Mâna ta atât de tandru îmi alungă neputința.
Simt cum urc pe culmi de munte într-o clipă, cu un pas...
Și oceanul l-aș strabate doar cu-o plută, într-un ceas.
Orizontul l-aș cuprinde doar în palme, ca pe-un bol!
Mi-ai îmbrățișat azi, visul, ce-mi era searbad și gol!
Dulce, nesperată clipă ce mi-ai dăruit în fapte!
Glasul meu în șoapta-i liră, te-o chema noapte de noapte....
poezie de Mariana Ștefan
Adăugat de Mariana Ștefan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre prezent
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.