La vida nuda

ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz

nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificaţie
compoziţia sufletească a reacţiei chimice

cireşii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigaşă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriaşele pietre renegate de uterul universal

pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteşug de neam
stigmatul care în sfârşit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înfiinţaserăm în ea

plecam strangulaţi
în propriile cordoane ombilicale
fară ca pe undeva să se consemneze
ideea vreunui martiraj.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!