Fecioarele
diminețile tremură în vitrine
nuduri ale zbucimului prelungit,
zâmbete pe rețetă eternizate ca-n fotografii,
sfârcuri neatinse agită inspirația,
clienți flămânzi primesc cu porția fericirea
ce rămâne se împachetează pentru ceilalți,
fecioarele brumate își desfac pieptul
inima lor nu mai visează de mult,
firimituri la porumbei
spânzuratului singurătatea
îi curge printre degete precum unui manechin timpul.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.