Schroeder, pescarul

Stăteam pe mal, mai sus de Bernadotte,
Aruncând firimituri în apă,
Şi priveam cum peştişorii se-împing unul pe altul,
Până când cel mai puternic câştiga premiul.
Sau mergeam pe mica mea păşune,
Unde godacii dormeau liniştiţi într-o ştioalnă
Sau îşi frecau delicat râturile unul de altul.
Goleam căldarea cu boabe de porumb
Şi-i urmăream cum guiţă şi se muşcă,
Cum se îmbrâncesc unul pe altul pentru a ajunge la porumb.
Şi-am mai văzut cum ferma lui Christian Dallman,
De peste o mie două sute de hectare,
Înghite petecul lui Felix Schmidt de teren,
Aşa cum bibanul înghite plevuşca.
De aceea eu vin şi declar: dacă mai există ceva în om –
Spirit sau conştiinţă, sau răsuflare a Domnului
Care-l face diferit de peşti sau de porci –
Aş vrea să-l văd la lucru!

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!