Căsnicia domnului Cui ...

Domnul Cui dorind să se însoare
Aş putea să fac cu voi prinsoare,
Că mireasa hărăzită lui,
O să fie-o domnişoară Cui.
Din aceeaşi clasă socială,
Mă gândeam că nu-ncape-ndoială.
Dar aşa cum ne e scrisă soarta,
Îşi găsi neaşteptat consoarta.
Pe un raft uitat, din magazie,
S-a trezit din dulcea-i reverie,
Când zări un drăcuşor de ţintă,
Descendentă din aceeaşi gintă.
El simţi cum gura-i se usucă...
Cu-o aşa zvârlugă de fătucă,
Hotărât, n-a vrut să mai testeze
Şi caiele, şaibe, pioneze.
Îi plăceau duduile minione
Şi cu chip angelic de madone.
Însă ţinta ce-i ieşise-n cale
Îi trezise poftele carnale.
Dintr-un foc a fost făcut pilaf
Şi privea la dânsa, rămas paf.
Cântărind iubirea cum să-i spuie,
I-a luat un coş cu flori de cuie.
Şi precum în târg se tot aude,
Au plecat o lună în Bermude.
De pe-atunci, tot natul şuşoteşte,
Cum în toiul nopţii, naşul Cleşte,
Sare cam săptămânal pârleazul;
Însă nu e ăsta-ntreg necazul...
Spun vecinii, că din primul an,
Calcă strâmb şi cu popa Ciocan.
Dragii mei, să vă dau vestea bună:
Căsnicia asta merge strună...
Doamna Cui, fosta duduie Ţintă,
Ştie orice zvon să îl dezmintă.
Domnul Cui, cum este tot bărbatul,
Nici habar n-avea că-l râde satul.
O morală-aş vrea să vă propun:
La iubire nimeni nu-i imun...

fabulă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!