****
Astfel, timpul ne ia ce-avem cu o mână,
Bucurii, tinerețe, dragoste totul,
Și ne dă cu celalaltă-un pumn de țărână:
Ajunși la capăt de drumuri, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf și din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-înălța în Paradis. Cred asta.
*** Versuri scrise în noaptea de înaintea execuției.
Versuri găsite în Biblia lui la inchisoara Gate-house/ Westminster, Londra.
poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.