Pe patul morții
Pe patul morții nu voi spune: S-au dus zilele mele.
Nu acuz pe nimeni, nu reaprind tristeților tăciunii.
Sunt griji mai mari în lumea largă decât acele
Jonglerii ale iubirii sau sminteala pasiunii.
Dar ție tinerețe, ale cărei aripi au bătut vii
În pieptul meu, pricină de entuziasm și sărbătoare
Îți cer, îți poruncesc în acest ceas doar atâta: Fii!
Iar eu promit că voi rămâne supusă, răbdătoare.
poezie de Marina Țvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre promisiuni
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.