Lumea (XXVIII)

Motto:
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când şopteşte vântul, într-o amiază caldă
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu,
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?!...
***************

Cum poţi numi pădurea ce freamătă de viaţă,
Ca o femeie jună, cu-n foc ascuns în sân
Care-ţi zâmbeşte tandru, care-i şi-un pic glumeaţă,
Şi te-mbie nebună în şura cea cu fân?

Cum defineşti o creastă de munte, solitară,
Ce-şi saltă fruntea-naltă, în rugă către cer
Şi mulţumind că este cea mai înaltă-n ţară
Priveşte-n jos spre şesul atât de bun, prosper?

Cum ţi se pare marea atâta de bogată
Ce-ascunde-n adâncimea-i popoarele de peşti
Din care dă ofrande pescarilor să poată
Hrăni pe milioane de semeni, ca-n poveşti...

Ce poate fi mai simplu, mai evident desigur
Decât să-ţi deschizi mintea şi să pricepi misterul
Că toate-au fost create, demult, mai mult ca sigur,
De-un Arhitect cu planul perfect, şi-i martor Cerul!

poezie de Petrică Conceatu (9 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!