Mi-a adormit inima?
Mi-a adormit inima?
Și-au oprit stupii viselor munca,
a secat apa de la roata morii
din mintea mea,
se-învârt cupele goale,
numai umbra locuiește-n ele?
Nu, inima mea nu doarme.
E trează, trează ca lumina zilei.
Nu doarme, nu visează
ochii ei sunt larg deschiși,
citind semne de departe, ascultând
la frontierele tăcerii vaste.
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre graniță
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.