Rostul
Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea că nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Bagă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânsese lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți ca să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea își are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi poezii despre ceartă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.