Toamnă
Azi, după mii de veri, mi-e din nou toamnă
Și fumul din grădini îl simt în piept
Azi până și trecutul mă condamnă
Că încă sunt prezent și te aștept
Azi mă ascultă triști din nou castanii
Ce-mi țineau partea când eram puștan
De-acum, ușor, pe cum vor trece anii
Voi deveni și eu... un biet castan.
poezie de Gabriel Cîndea
Adăugat de Gabriel Cîndea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre fum
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.