Dacă
De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Și-nserarea, eu te-aș vrea
Și-nceputul și sfârșitul!
Ca să ai unde să stai
Tu, zeiță de mi-ai fi,
Ți-aș crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.
Pentru tine-aș face-un templu
Și altarul de credință,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiță!
Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi ești
Doar a mea, să-ți fiu stâpânul
Nopților nepământești.
Să îți pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.
Să îți fac un pat de flori
Iar din brațu-mi să-ți fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeița mea eternă!
Să-ți fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Și zeița mea în veci!
02.06.2020
poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.