Nu-ți mai spun...
întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
și îmbrăcat în togă de tribun
și dezbrăcat de verbul: "a iubi"
de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun așa cum este
că sunt demult nebun și că iubesc
sfârșitul la o tainică poveste
deobicei povestea se termină
cu noaptea nunții când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
și rol de apa și de piatră saca
povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri
povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la școală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...
povestea mea știută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care și mereu ai fost
străină la streinu-ți adăpost...
acum, ajuns în pragul veșniciei
cu trepte de abanos și gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ți-am spus o veșnicie-nu-ți mai spun...
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.