Instantaneu și soare
țin palmele cauș să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior
dar nu mai știu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment și el instantaneu
tu nu mai sorbi și apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
și-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din șuvițe cristaline...
poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.