Plânsul de apoi
Mă zguduie un plâns din temelii,
un plâns de măruntaie nepostite,
masa-i bogată, vițelul pe poftite,
cu capu-n piept și mâinile pitite,
mă zguduie un plâns prin bucurii.
Mesenii cântă, e veselia-n toi,
cui ce-i mai pasă de ce-a fost vreodată?
râd sfinții cu pungașii laolaltă,
doar locul meu din cer ar sta să cadă
sub zguduirea plânsului de-apoi...
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.