Normalitate
Am înțeles frivola ta dorință
Născută din capricii de bărbat,
Fiind captiv în propria-ți ființă
Îți căutai pe undeva un vinovat
Eu m-am ascuns, dar nu-I fatalitate
Că nici măcar n-ai încercat să mă găsești,
Ți-am înțeles acea frivolitate
Căci tu pe tine nu te regăsești.
Doream un joc ce nu l-ai înțeles,
Un joc ce ne-ar fi animat ființa,
Dar l-ai văzut anost și fără sens,
Frivolitatea-ți răscolise neputința.
Era un joc cu doi câștigători
Cu împliniri de fiecare parte,
Pentru ca noi, doi simpli muritori,
Să anulăm acea frivolitate
Dac-aș fi fost Euridice, tu, Orfeu,
De m-ai fi adorat precum o zeitate,
M-ai fi adus din morți, însă ți-e greu,
Fiindc-ai văzut în mine, tu, frivolitate.
Nici tu un Ares, nici eu Afrodita,
Niciunul nu suntem vreo zeitate,
Dar dacă m-ai fi vrut iubita
Să mă curtezi, era normalitate.
poezie de Florentina Mitrică (24 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.