Fără vorbă
ai înălțat altare din pinii
scorburoși ai vrut
să slăvim cerul și pământul
tăcut
ai făcut lucrarea - nu știam că se potrivește
așa de bine acest rol - să în
locuim smirna cu parfum versace -
liturghiile le-ai făcut în zdrăngănit
de chitară și nu te-ai oprit aici
ai făcut scări până la soare
oamenii au început să urce la stele
altarele sunt pupitre sofisticate
totul a început de la pinii scorburoși
care s-au înălțat în haos
faci tot ce faci fără vorbă
tehnologia a dat mâna cu religia
omul se stinge și se a
prinde dorul de mamă
ce țipă în fiecare prunc
cu sânul în gură, tăcut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre tehnologie
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre gură
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.