Poem sardonic

-tu vorbeai, vorbind într-una
eu ce crezi -ştiam
în tacera ta -nebuna
tot ce simţi- simţeam

şi că vrei să fim prieteni
că mă mai iubeşti
că-n bărbia mea sunt cetini
-în a lui -poveşti

că la noi a fost iubire
altceva la voi
că-ntre noi -dintr-o privire
da cu el greoi

că s-a scurs deja o viaţă
şi că te-ai deprins
că schimbarea ta la faţă
vine de la plâns

şi că au crescut copiii
că aveţi nepoţi
şi că dat ţi-a fost să-ţi fie
soarta ca la toţi

ştii c-am fost prin catastrofe
pe la muscălime
că te bag mereu în strofe
ca surplus la rime

că venim dintr-n mileniu
ambii- eu şi tu
că deşi te cred un geniu
tu pe mine nu

şi mai ştii că-n căsnicie
n-am avut noroc
şi c-a fost aşa să fie
scris şi timp şi loc

şi că va mai fi-ncă bine
şi că de-amu-s moş
că preferi aluzii fine
durului reproş

tu vorbeai, întinsă strună
tot ce simt- simţeai
şi-n tăcerea mea nebună
încă mă iubeai...

poezie de Iurie Osoianu (26 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!