Nostalgie
Prin parcul cu castani și tei
Unde coroane se-mpreună,
Cu pași înceți, doi bătrânei
Mai merg ținându-se de mână.
Prin părul argintiu se strâng
Petale mirosind a floare
Din teii care parcă plâng
Din când în când cu chihlimbare.
Un vânt adie și foșnește
Frunzișul proaspăt înverzit,
Bătrânul însă obosește
Și pe o bancă s-a oprit.
Apoi, privind în ochii ei,
Șopti încet, parc-a oftat:
"Culoarea florilor de tei
Doar ochii tăi i-a inspirat
Dar str[lucirea din privire
Privirea care-ți scânteiază
De dragoste și de iubire
N-o pot fura, de-asta oftează!
De-asta oftează și se frâng
Într-o frumoasă elegie,
Ca ochii tăi ce râd sau plâng
Când îmi scriu mie-o poezie"
Cu mâna caldă, tremurândă,
Precum făcea odinioară,
Îl mângâie pe frunte, blândă,
Parc-ar fi fost întâia oară.
Apoi se așeză și ea
Și începu încet a plânge,
Iar lacrima îi mirosea
A teiul care încă-i ninge...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Mitrică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.